Health & Public Management
50
Este medic primar chirurgie plastică şi doctor în ştiinţe
medicale, având o experienţă profesională de peste 20
de ani. Este membru a numeroase societăţi ştiinţifice
naţionale şi internaţionale și de un an și jumătate
deține funcția de director medical interimar la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și
Arsuri din Capitală, dar a mai fost director medical în
aceeași unitate sanitară în perioada 2006-2010.
Ați declarat la un moment dat că spitalul are
suficiente medicamente, materiale sanitare.
Ați fost asaltați de donații?
fiind sâmbătă, apoi duminică. Mi-aduc aminte că în
sâmbăta aceea, de după gardă, am stat în continuare
până pe la orele 16-17, apoi am revenit a doua zi
dimineața și am stat până seara deși era duminică, la
fel luni, marți, miercuri veneam dimineața și plecam
seara târziu. E adevărat că s-a acumulat și oboseală
la un moment dat. A fost destul de șocogen, cu
toate că suntem niște oameni echilibrați, obișnuiți
să nu ne impresioneze anumite lucruri pentru că
dăunează meseriei în sine, actului medical, dar am
fost și noi, medicii și asistentele, doborâți emoțional
de această tragedie. Trebuia să facem față și unui arsenal din afară. Au fost zile foarte grele: aparținători
care veneau și aveau dreptate și care se interesau,
de aceea a fost o chestie concertată cu aparținătorii
celor de pe TI, erau chemați după amiaza și li se explica la fiecare în parte. În cazul celorlalți pacienți
care erau mai puțini grav și erau pe secția de arsuri,
li s-a permis la un moment dat accesul la cei dragi,
sigur îmbrăcați în halat, dar ei au putut să vorbească
și să ia informații mai la cald. Ceilalți din ATI au fost
mult mai sever triați și lăsați doar 1-2 minute cu
aparținătorii, îmbărcați în halat, cu bonetă, mască,
pentru a-și vedea ruda, dar doar atât.
Practic, ați creat o strategie ad-hoc de comunicare…
Așa este, am creat o strategie ad-hoc. Din păcate,
la nivelul spitalelor în general nu există un departament de comunicare. Administrațiile unor spitale
din afară, din țările civilizate, sunt formate din foarte
multe tipuri de departamente, inclusiv acest departament de comunicare care se ocupă doar de acest
lucru. Noi a trebui să facem și acest lucru.
Au fost firme, persoane care și-au oferit serviciile pentru donații de tot felul de la materiale sanitare, mâncare pentru personal, a fost o mobilizare exemplară și la nivelul țării. Cam toată țara
a vibrat în aceste momente. În ceea ce privește
redirecționarea către UNIFARM, a venit din partea
autorităților pentru că erau foarte multe presiuni
direct pe spitale, inclusiv pe spitalul nostru, în care
cineva vroia să facă o donație. Multe erau donații
medicale, iar marea majoritate a medicilor noștri
erau implicați în actul medical și cineva trebuia să
vadă ce se donează, pentru ce, e nevoie sau nu. Vă
spun cu sinceritate, foarte multe din lucrurile donate nu erau neapărat inutile, dar nu erau pentru
cazurile respective. Era o solidaritate copleșitoare și
oamenii de rând donau ce credeau ei de cuviință.
Era important să fie triate aceste lucruri și au fost triate până la urmă, dar îți era foarte greu când vedeai
un om care avea toată bunăvoința și deschiderea
să doneze ceva ce credea că este important, să vii
să-i spui: știți aceste lucruri nu sunt neapărat necesare. S-a făcut un triaj mai grosier. Este adevărat că
nu au venit lucruri complet inutile, dar nici nu erau
de actualitate pentru cazurile respective. Noi le-am
acceptat, fiind donații, în ideea în care mai târziu le
vom folosi.
Ce a însemnat Colectiv din punct de vedere
al cheltuielilor pentru spital?
Au fost niște cheltuieli foarte mari pe care Ministerul
Sănătății le-a primit, ni le-au cerut la un moment dat
și le-am trimis către Minister și urmează să primim și
acești bani. La o săptămână - opt zile de la tragedie
erau câteva miliarde de lei vechi pentru materiale
și ce luasem noi de urgență de pe piața medicală,
fiind într-o cantitate foarte mare într-un timp foarte
scurt. Este vorba doar de tifon, anumite valve pentru
aparate, lucruri consumabile, pe care altfel le luam
la un anumit moment când stocurile se epuizau.
Anul III / Nr. 9(4) / 2015