Health & Public Management
48
decursul timpului nenumărate accidente colective, sigur niciunul de o asemenea anvergură. Dar
aveam experiența necesară și logistica și tehnologia pentru a trata arși, având în vedere că noi avem
singura secție de ATI arși pentru marele ars din țară.
Proporțiile tragediei ne-au depășit posibilitățile, era
evident pentru că noi am avut doar 34 de prezentări
la camera de gardă, după care am luat legătura cu
ambulanța București și le-am spus că ne depășesc
capacitățile de cazare în primul rând, iar pacienții au
fost redirecționați la alte spitale. Nimic nu părea să
anunțe, cel puțin atunci în minutele acelea, proporția
dezastrului și nu mi-aș fi imaginat, dacă mi-ar fi spus
cineva cu 10 minute mai devreme că sunt câteva
sute de răniți. Ca experiență a fost diferită de tot ce
a fost până atunci, pentru că oamenii care se ard,
pacienții noștri obișnuiți sunt în general fie bătrâni,
fie cu probleme de sănătate majore, neasistați de
către familie sau social, singuri, cu epilepsie, cu Alzheimer, cu diverse alte boli asociate, o categorie
de pacienți mai defavorizați. Întotdeauna când apar
accidente colective și am mai avut câteva, sunt alte
tipologii umane.
Aici marea tragedie a fost și ca număr, dar și ca
vârstă. Persoanele care au fost implicate în această
tragedie erau oameni școliți, tineri, ce a făcut ca
proporțiile tragediei umane să fie foarte mari,
exceptând leziunea de arsură cu care noi eram
obișnuiți, fie că era mare ars sau era ars intermediar
sau mai mic.
Otrăvirea suplimentară cu compuși neprevăzuți
a făcut ca numărul deceselor să sporească?
S-a vorbit mult de intoxicații, de combinații chimice.
Lucrurile sunt parțiale. Cei care s-au prăpădit atunci,
la momentul respectiv, au pățit aceste lucruri probabil din cauza acestor factori combinați. Ulterior
însă, după ce majoritatea dintre ei au fost oxigenați,
intubați, din punct de vedere al intoxicațiilor lucrurile se rezolvaseră o dată cu oxigenoterapia. E
adevărat că s-au produs niște leziuni ireversibile la
unii la nivelul aparatului respirator și în special al
plămânului, iar acest lucru a contribuit decisiv la decesul unor arși din această tragedie în următoarele
zile.
Câți dintre pacienții de la Colectiv pe care i-ați
avut s-au confruntat cu plămânul de șoc, mai
precis cu sindromul de detresă respiratorie?
Avem 11 paturi la ATI și la momentul tragediei am
putut să primim 10 pacienți, toți erau cu plămân de
șoc. Am mai creat un salon adiacent de TI, pe care
am încercat să-l transformăm ad-hoc în salon de
TI, ca să se ocupe asistentele și medicii de la TI de
cazurile respective, având în vedere că erau niște
pacienți gravi, dar totuși stabili și a căror stare se
puteau înrăutăți în timp.
Am avut inițial 10 pacienți grav, intubați toți și 3 stabili. Din aceștia, practic au scăpat 3. Da, o parte dintre ei au decedat. Procentul deceselor în plămânul
Anul III / Nr. 9(4) / 2015