afectată de reducerea timpului liber. Problema este
accentuată suplimentar de încărcarea suplimentară
cu sarcini de familie.
În privința distribuției pe categorii de personal a locurilor de muncă multiple ea se situează la cel mai
mare nivel în cazul medicilor (60,4%) urmați de asistentele medicale (49,5%), aceasta scăzând direct
proporțional cu locul ocupat în ierarhie, respectiv
cu nivelul de pregătire profesională.
Principala motivație a lucrului în mai multe unități
pare s-o constituie dorința de creștere a veniturilor.
Din această perspectivă se remarcă două categorii
de salariați:
mSalariații cu venituri până în 200 euro, cu un procent foarte redus al celor care au mai multe locuri
de muncă (63% nu au un alt loc de muncă). Ponderea de gen este uniform distribuită; procentul cel
mai mare de persoane care au trei copii (62,5%),
însă ele reprezintă doar 4% din total. În 34% dintre
cazuri este unicul venit al familiei. Tabloul sugerează
un nivel semnificativ al persoanelor care fie sunt resemnate cu un venit mic, fie nu au alte oportunități.
Nivelul venit urilor sugerează faptul că este vorba de
sărăcie salarială.
m62% dintre persoanele care au un venit peste
1400 euro nu au un alt loc de muncă.
Acesta ar putea fi un nivel de referință al satisfacției
salariale.
Persoanele divorțate sau văduve tind să asume întro pondere mai mare locuri de muncă suplimentare
decât cele căsătorite.
Concluzii generale
Segregarea pe orizontală
Cercetarea indică în mod clar existența segregării
pe orizontală, sectorul sanitar din regiunea studiată
având caracteristici asemănătoare celui național. În
principiu, două profesii generează ponderea cea
mai mare a femeilor: asistentele medicale și infirmierele.
Segregarea pe verticală
Având în vedere instrumentele de cercetare folosite, datele sunt relativ neconcludente în privința
existenței segregării pe verticală. Totuși, chiar dacă
ele nu pot oferi o evaluare obiectivă, sunt suficiente pentru a evalua mentalitățile din această
perspectivă.
Putem vorbi doar în mică măsură de existența unui
„plafon de sticlă” în privința avansării persoanelor
de gen feminin pe scară ierarhică, determinată de
evidențierea unei distribuții mai mari a persoanelor
de gen masculin pe funcțiile de conducere din
unitățile sanitare, raportat la procentul pe care-l
dețin în totalul salariaților. Situația trebuie privită cu
prudență în privința posturilor din managementul
unităților sanitare deoarece ocuparea acestora este
influențată de-o altă variabilă, care tulbură dezvoltarea firească a carierelor profesionale, respectiv dependența acestor funcții de decizia politică,
Anul III / Nr. 9(4) / 2015
deseori arbitrară. Cu alte cuvinte, în măsura în care
există o segregare la acest nivel ea este dependentă
nu de îmbunătățirea mediului de dezvoltare a carierei, ci de permeabilitatea politicului pentru persoanele de gen feminin.
Una din problemele cele mai semnificative din
perspectiva discriminării o constituie discriminarea salarială. Chiar dacă discriminarea salarială
suportă câteva controverse privind încadrarea ei
în pro-blema egalității de gen, în condițiile în care
este evident faptul că ponderea persoanelor de
gen feminin este de cca. 86% din totalul personalului, am asumat clasificarea ei ca discriminare ce
afectează în special această categorie, tratând-o ca
o problemă semnificativă a sistemului sanitar.
În acest sens, rezultatele cercetării au fost dublate de câteva soluții juridice pentru eliminarea
discriminărilor salariale, ce fac obiectul unui volum
colectiv de articole publicate în continuarea acestui studiu.1 Nu am constatat discriminări salariale
pe criterii de gen între angajații din unitățile sanitare. Două informații importante ne oferă evaluarea
veniturilor din cele două cercetări (ca medie a rezultatelor2): a) cca. 13% dintre respondenți se află în
situația de sărăcie salarială (după cum am putut observa, acesta nu este determinată de discriminarea
de gen, ci mai curând de una sistemică) raportat la
veniturile proprii (și cca. 6,5% raportat la veniturile
per/familie);
b) media veniturilor personale este situată în intervalul 200-400 euro.
În condițiile în care cercetările s-au limitat la statutul
de angajați ale respondenților, rezultatele nu oferă
informații privind eventuale segregări de gen în
ocuparea funcțiilor de conducere în organismele/
instituțiile conexe activităților profesionale, cum ar fi
organismele profesionale și organizațiile sindicale.
Chiar dacă nu ne putem pronunța în absența datelor, cu titlul de ipoteză de cercetare credem că ar
trebui investigată dependența segregării de cultura
organizațională a acestor organisme, ea putând
fi considerată o variabilă independentă de cea a
unităților sanitare.3
Punctul de vedere al Oanei Bălăuță privind tripla
afectare a persoanelor de gen feminin din sectorul
sanitar, derivată din tripla lor calitate (de lucrătoare
ale sistemului, de paciente - într-un moment sau
altul - și de persoane responsabile de îngrijirea în
familie),4 îl considerăm corect în principiu,
necesitând însă două amendamente:
a) deficitul de personal, ce caracterizează sistemul
sanitar, dublat de preferința pentru a avea mai multe
locuri de muncă în vederea completării câștigurilor,
determină apariția unei a patra perturbări semnificative, respectiv reducerea semnificativă a timpului
petrecut în afara locului de muncă;
b) responsabilitatea îngrijirilor de sănătate în familie este parțial atenuată atât datorită accesului mai
ridicat la serviciile medicale ca formă de tratament
43