dintre cele două categorii nu are un nivel ridicat de
salarizare (o egalizare „în jos”). Persoanele de gen
feminin indică posibilități de promovare și de instruire mai mari decât cele de gen masculin. Dacă
interpretăm implicit faptul că programul rigid de
muncă nu corespunde nici uneia dintre categorii
atunci putem presupune existența unui program
flexibil de muncă în cca. 28% dintre cazuri.
Se remarcă o discretă corelație directă între nivelul de studii și indicare existenței stereotipurilor
de gen, fapt care ar putea sugera o capacitate mai
mare de a le sesiza sau reducerea toleranței față de
astfel de situații odată cu creșterea nivelului de studii.
Tendința de migrație
Pentru a evalua nivelul presiunii de la locul de
muncă, luând în considerare că segregarea, însoțită
de discriminare, poate face parte din cauzele
migrației (intrând în factorii de tip push), am investigat și tendința de migrație a acestei categorii de personal. Perspectiva de ansamblu indică o
intenție de migrație estimată la cca. 66% din cazuri,
ea având o incidență mai mare în cazul persoanelor
de gen feminin. Dacă avem în vedere negarea
intenției de plecare, estimarea intenției de migrație
înregistrează un nivel chiar mai ridicat, doar cca.
20% dintre respondente considerând că nu este
cazul.
Nu am constatat diferențe majore între persoanele
de gen feminin și cele de gen masculin în privința
cauzelor migrației, respondenții indicând că acestea determină în majoritatea cazurilor în mod egal
plecările.
Diferențele sunt semnalate în cca. 25% dintre
cazuri. În acest sens, reținem următoarele:
a) Pe primele locuri ale ierarhiei cauzelor care
determină mai mult persoanele de gen feminin să
plece:
Anul III / Nr. 9(4) / 2015
mSalariile mai mari din străinătate
mNemulțumirea față de veniturile actuale
mNevoile legate de întreținerea familiei
mDorința de realizare profesională
b) Pe primele locuri ale ierarhiei cauzelor inaplicabile:
mUrmarea soțului/soției plecat/e;
mStatutul social mai ridicat în statele de destinație
și nivelul de civilizație mai ridicat;
Dorința de realizare profesională (probabil este
vorba de persoane aflate la sfârșitul carierei profesionale);
c) În cazul persoanelor de gen masculin se observă
o incidență mai mare în următoarele cazuri:
mNevoile legate de întreținerea familiei;
mDorința de realizare profesională.
Hărțuirea sexuală
Cca. 6% dintre respondente au fost victima hărțuirii
sexuale. Ținând cont de gravitatea fenomenului
procentul este unul semnificativ. Doar cca. 71%
dintre respondenți au indicat faptul că au fost informate (la locul de muncă/de către angajator) privind
hărțuirea sexuală. Însă, întrebările de control privind
nivelul de informare al respondentelor pe tema
hărțuirii sexuale evidențiază că doar cca. 42% dintre ele afirmă informarea clară privind interzicerea
hărțuirii; de reținut este și faptul că doar în 36% dintre cazuri este indicată existența unor sancțiuni disciplinare în Regulamentul unității pentru hărțuirea
la locul de muncă. Dat fiind nivelul redus de informare nu ne putem pronunța în mod obiectiv în
privința existenței sau absenței acestor prevederi.
Însă, nivelul de informare constituie un indiciu suficient privind nivelul redus de îndeplinire a acestor
obligații legale.
Am constatat un nivel relativ redus de informare/
cunoaștere a procedurilor. Plângerea către conducerea unității este prima în ierarhia măsurilor la care
39