mEtnia ocupă locul secundar, cu 19% respectiv
53% dintre respondenți.
m„Apartenența socială” exprimată fie prin intermediul nivelului veniturilor fie prin aspectul vestimentar ocupă cel de-al treilea loc.
mVârsta și dizabilitățile se situează la un nivel relativ
egal.
b) Ultimele locuri ale ierarhiei criteriilor de discriminare a pacienților sunt ocupate, în ordinea inversă
frecvenței, de:
mOrientarea religioasă, înregistrează cel mai scăzut
nivel (cca. 20% cumulând toate frecvențele);
mNaționalitatea, genul, orientările sexuale și statutul marital au o pondere relativ egală, ocupând
același loc.
c) Două criterii cunosc o distribuție anormală,
căreia vom încerca să-i furnizăm o explicație:
mStatutul social are o pondere anormală de nonrăspunsuri. Considerăm că ea este determinată de
dificultatea înțelegerii acestui concept, respondenții
preferând să nu riște o interpretare eronată. Având
în vedere distribuția răspunsurilor la criteriile
vestimentație și nivelul veniturilor considerăm evident faptul că statutul social poate fi încadrat în
categoria criteriilor importante de discriminare a
pacienților
mIntervenția
unei
persoane
cunoscute
înregistrează de asemenea o pondere anormală
de non-răspunsuri. Considerăm că aceasta este
determinată de ambiguitatea formulării, ratânduse ceea ce am dorit să investigăm, respectiv traficul
de influență.
Armonizarea vieții profesionale cu viața
de familie:
Activitățile casnice împreună cu cele de îngrijire și
de educare a copiilor au frecvențe foarte ridicate,
sugerând un nivel foarte mare de ocupare a respondentelor, în acord cu perspectiva tradiționalistă asupra familiei.
Munca peste timpul normal de lucru este indicată
de peste 30% dintre respondente ca având o
Anul III / Nr. 9(4) / 2015
frecvență foarte mare. Cca. 14% dintre respondenți
au un al doilea loc de muncă, pentru a-și completa
veniturile. Doar 60% dintre respondenți nu au indicat existența unui al doilea loc de muncă.
Tabloul general sugerează un nivel foarte ridicat de ocupare, care lasă foarte puțin timp pentru activitățile recreative (doar cca 36% dintre
respondenți le-au indicat ca fiind frecvente), pentru
vacanțe și ieșiri în aer liber (doar cca. 13% dintre
respondenți au indicat că au frecvent parte de ele,
în timp ce majoritatea (cca. 64%) a indicat că are
parte rar și foarte rar de ele și pentru reuniunile de
familie (cca. 26% dintre respondenți au indicat că
au o frecvență ridicată). Este evident că activitățile la
locul de muncă, dublate de cele casnice și de al doilea loc de muncă conduc la situația reducerii timpului disponibil pentru viața de familie, fiind în situația
unui grav dezechilibru între viața profesională și
viața de familie.
Supraaglomerarea
ce
caracterizează
viața
profesională a salariaților împreună cu viața
personală este accentuată în cazul asistentelor
medicale de ciclurile foarte lungi, redundante, de
formare, care accentuează impactul negativ asupra
armonizarea vieții profesionale cu viața de familie.
Privirea de ansamblu dezvăluie un impact negativ
mediu al vieții profesionale asupra vieții de familie
și unul foarte redus al vieții de familie asupra vieții
profesionale.
a) Impactul negativ al vieții profesionale asupra
vieții de familie este determinat de:
mImplicarea emoțională în activitățile profesionale
(cca. cca. 35% din cazuri);
mMunca suplimentară
determină
reducerea
timpului petrecut cu familia (cca. 35% dintre
respondenți);
mEfectuarea turelor de noapte (în cca. 30% din cazuri);
b) Impactul vieții de familie asupra vieții profesionale este semnalat în cca. 11% din cazuri.
Distribuția activităților casnice pe profesie reflectă
tendința de a fi invers proporțională cu locul ocu-
37