Revista Orizonturi Literare septembrie 2013 | Page 44

44 Orizonturi Literare/ sepembrie 2013

Ne aduna copilăria

În curtea casei la bunici

În fiece vacanţă mare

Când toţi eram nişte pitici

Din podul casei porumbei prindeam

Iar buna noastră dragă

Ne chema şi-mprejurul ei

Mâncam o ciulama în grabă.

Din ramul unduios şi fin

Al unei sălcii plângătoare

Bunicul ne scotea un tril

Din fluierul cioplit în soare.

O praştie ne meşterea

Şi ne-arăta care-i dichisu’

Cu o bucată de curea

În care noi puneam pietrişu.

Şi-apoi la colţul casei stam

Pândind la graurii ce zboară

Şi trăgeam după ei prin ram

Dar mai pica şi câte-o cioară.

În carul plin cu fân cosit

În care ascundeam bostanii

Veneam spre casă-n asfinţit

Habar n-aveam cum ne trec anii!

de Camelia Lungu

Sub vişinul din curtea casei

Întinşi pe rogojini stăteam

Seara şi număram ce aştrii

Deasupra noastră se-arătau.

Dar somnul ne fura şi iute

Adormeam, căci umblând hoinari

Cădeam răpuşi şi vise multe

Ne făceau să zâmbim ştrengar.

În zori, pe-o plită-ncinsă bine

Bunica turte ne cocea

Era plăcut şi azi ţin minte

Când ulcica din geam lua.

Şi ne dădea o smântânică

Ce ne lăsa pe la mustăţi

Dâre, şi ne privea o mâţă

Cum ne lingeam ca ea pe bot.

Au trecut anii, s-au dus bunii

Dar amintirile din noi

Ies la iveală doar când unii

Ne mai găsim, şi, la nevoi,

Ne strângem cu toţi laolaltă

Chemarea sângelui ne vrea

În curtea casei de la ţară

Unde trăia bunica mea.

Amintiri